Stefan
Phoenix Carpatin
Data inscrierii: 19/Aug/2007
Mesaje: 50
Localitate: Pe Luna
|
| Titlul subiectului: 1-2 Dec - Malaiesti |
 |
|
Dupa o pauza destul de lunga pt un muntzoman :P, am strans cativa prieteni (Oana, Adriana, Marius, Luca…….) si am pornit spre Malaiesti in dimineata minunatei zi de 1 decembrie. Plecarea s-a facut de pe peronul garii de vest din Ploiesti, peron arhiplin de pantofari care tocmai au auzit k e zapada pe partii si vroiau sa-si testeze noile perechi de adidasi :D. Cel mai “frumos” a fost sa vedem cum ne trec prin fata vreo 2 vagoane goale “rezervate” pt “personalitatile” vremurilor noastre, iar noi a trebuit sa ne inghesuim in vagoanele deja pline din Bucuresti. Locul in picioare pe care … bine k l-am prins …. a fost intre vagoane. Ce ne puteam dori mai mult decat atat, am avut “AC” si o mica crapatura pe unde puteam admira frumusetile patriei.
Asa am mers pana la Busteni, unde fericiti ca vedem crestele muntilor uitam cat dezinteres exista in tara asta fata de transporul feroviar …
Ne adunam, cei 7 muntzomani, si pornim la drum. Nu inainte ca 4 dintre noi sa se opreasca la un market sa-si cumpere cate ceva.
Vantul batea destul de tare, motiv pt care nu am mai stat sa-I asteptam si am pornit spre Gura Diham, eu alaturi de Oana si Adriana. Nu mergem mai mult de 15 min k un pasionat de munte care mergea in aceeasi directie ne recomandă sa mergem cu el cu masina pana la întâiul nostrum obiectiv.
Am acceptat oferta lui, ratand incalzirea pt traseul pe care n-il propusesem. Adriana, cu un devotament aparte se hotaraste sa-i astepte pe cei 4 baieti.
Eu cu Oana am decis sa mergem inainte pt k ea nu avea experienta si oricum ne vor prinde din urma. M-am echipat corespunzator, cu noile mele achizitii :P si incepem sa urcam spre Cabana Poiana Izvoarelor.
Drumul pana la cabana nu a fost foarte greu (traiasca coltzii pe gheata de pe Panta Prostului), micile urcusuri si coborasuri, deja cunoscute, pe o poteca suficient de lata, prin padure (cine stie cunoaste:P).
Am mers lejer, fara probleme, iar cand am iesit din padure, langa Cabana, Oana vrand sa-i fac o poza, se dezechilibreaza si cade in zapada.
a unde am baut „cel mai bun ceai” dupa spusele Oanei :P, asta pt k avea o usoara aroma de rom. Si am bagat o ciorba „pt incalzire”. Nu am poposit mai mult de 15 min, dupa care am pornit spre Diham, prin Pichet. Mergem pe o poteca ingusta, printre brazii plini de zapada, martori ai frumoasei noastre „calatorii” pana in Pichetul Rosu unde, spre Diham poteca a fost acoperita de zapada viscolita, asa k nu mi-a ramasa altceva de facut decat sa tai poteca. Zapada imi trecea de genunchi, in unele locuri, dar cu toate acestea marturisesc k drumul pana la cabana a fost feeric, doar in basme mai puteai vedea asa minunatii. Potecile le-am avut „cu soare”, acesta urmarindu-ne printre crengile incarcate de zapada ale brazilor. Oana era atat de fericita, incat zambea tot timpul si se bucura de frumusetea naturii. Vedem cabana, bucurosi k am mai atins un alt obiectiv din traseu.
La cabana, muntzomani, cu si fara chitari. Adriana si cei 4 baieti tokmai luau masa. Le uram pofta buna si ne pregatim sa pierdem putin timp (aka uitat pe pereti si spre creste), kt ei mananca. Kand sunt gata, ne pregatim de un drum îndeajuns de greu, Diham – Malaiesti (1320m – 990m – 1720m), prin Glajerie si Malaiesti Izvor.
Coboram spre Glajerie si luam apa de la un izvor. Dupa o scurta urcare ajungem la bifurcatia Malaiesti – Diham – Rasnov. Spre Malaiesti cica sunt 2h (atat am facut la coborare ) ). Ne adunam toti si incepem urcarea, in coloana. Nu are rost sa descriu o urcare prin padurea-nzapezita, insa pot puncta k ma rodeau bocancii si, dintro eroare de „incarcare”, rucsacu imi tampea umerii. Asa ca, din alea 2 ore (care banuiesk ca erau calculate pt vara) am fkt aproximativ 4, cu opriri, nu pt tras suflu ci pt odihnit calcaiele si umerii. Ca sa nu fiu singur, si Oana si Adriana aveau probleme la urcat, asa ca am avut cu cine sa stau sa ma odihnesc, cand restul baietilor o luau inainte.
Dupa o scurta oprire la un punct belvedere, cateva poze si o gura de apa, fac schimb cu unul dintre baieti si iau un rucsac mai usor, insa, din nefericire, cam tarziu pt umerii mei.
Ajungem la un indicator „Malaiesti 30min” si ne bucuram...insa facem mai mult de o jumatate de ora pana la urmatorul indicator (15min).
Cu chiu cu vai, cu picioarele zdrelite si umerii morti (nu stiu de ce naiba am luat atatea tzoale, plus ca le caram si pe ale Oanei) ajungem „acasa”: Cabana Malaiesti, care era plina de muntzomani veseli care serbau ziua nationala cu „beutura” si cantece de chitara.
Mancam si noi, ca am pierdut multa energie urcand si ne „cazam” in refugiul salvamont, la etaj. Ocupam 4 paturi: cate 2 in 3 paturi si unul , mai norocos, solitar intrun pat etajat. Ne schimbam de haine, ca erau ude si putzeau. In timp ce eu si Oana ne-am bagat in sacul de dormit, ca ni se facuse frig (au dat drumul la soba chiar inainte sa ne cazam noi si din cauza asta respiratia era „vizibila”); iar Adriana si baietii se duc sa mai petreaca nitzel.
Cand se intorc si ei, impreuna cu „co-locatarii” nostrii, ne bagam la somn,
A doua zi, la orele 9, dam trezirea in refugiu. Eu si Oana ne hotarasem sa plecam la 10 ca sa prindem un accelerat la 5 fara 15. Asa ca ne imbracam, facem rucsacii, mancam si, dupa urarile de rigoare, o luam spre Diham.
Avem mici dificultăți deoarece poteca pana la indicatorul de 15min este plin de gheatza, dar, dupa acea portiune, prindem viteza si facem 2 ore pana la bifurcatia Diham – Rasnov. La Diham reusim, de la indicator, sa facem o ora si 20min (fata de 1h.15min cat scria pe indicator). Portiunea de urcat pana la Diham ne-a cam pus nervii si muschii la incercare, deoarece amandoi oboseam mai repede.
La Diham, bem un ceai, si primesc un apel de la Adriana ca am plecat fara sa platim cazarea (dovada ca ei nu plecasera de la Malaiesti la 12.30). Fiind o fire inventiva (ca tot romanu) ii las banii pititi sub un ghiveci de flori si o anunt unde sa caute, apoi plecam spre Saua Baiului – Gura Diham. Facem cam o ora jumatate, intalnind niste pantofari care se chinuiau sa faca ca-n desenele animate – sa rostogoleasca un bulgare care sa se mareasca pe masura ce coboara.
Ajungem cu bine la Gura Diham unde, dupa o gura de apa si 20min pauza o luam la picior iar, spre gara. Pe drum, nelipsitii pantofari cu manele si gratarele.
In gara ajungem pe la 15.30 (plecasem de la Malaiesti pe la 10.15, si am facut „destule” pauze, ceea ce ma face sa cred ca timpul pe care l-am scos e destul de bun avand in vedere ca Oana era la primul traseu, iar eu aveam picioarele praf). Stam si admiram pantofarii pana vine trenu`, care era, ca de obicei, plin ochi si suntem nevoiti sa stam in picioare pe culoar.
Ajunsi in Ploiesti, o duc pe Oana acasa, si ii dau lucrurile din rucsacu meu si o iau spre locul unde ma astepta tata.
Poteci cu soare :P
[URL=http://img252.imageshack.us/my.php?image=dsc00046un6.jpg] [/URL]
[URL=http://img252.imageshack.us/my.php?image=dsc00066yq4.jpg] [/URL]
[URL=http://img442.imageshack.us/my.php?image=dsc00089lm5.jpg] [/URL]
[URL=http://img522.imageshack.us/my.php?image=dsc00020wf9.jpg] [/URL]
_________________
Everybody gotta die sometime, Red |
|
RT - Jurnal de tura 
Autor
imi pare bine k macar voi ati ajuns "acasa". Frumos jurnal, frumoase poze ... abia astept sa mergem in gasca mai mare. Pupici si poteci cu soare!