Oana
Ou de phoenix
Data inscrierii: 02/Ian/2008
Mesaje: 7
Localitate: Ploiesti
|
| Titlul subiectului: Babele-Piatra Arsa-Padina-Cota 2000-Sinaia,22-23 martie |
 |
|
Au trecut 2 luni si 3 saptamani de la ultima tura (Revelion 2008 la Babele). Mi s-a spus ca lunile februarie si martie sunt cele mai neprielnice de mers pe munte, zapada se topeste si creste riscul producerii de avalanse. Ne-au mancat talpicile si dorul de munte ne dadea tarcoale asa k ne-am hotarat, plecam pe munte, nu se mai poate sta in casa asa mult timp :D.
Am vorbit cu Stefan si am hotarat sa mergem la Vf. Omu. Am ascultat informatiile meteo si pe 22 martie 2008 se anuntza o zi frumoasa.
Ne-am intalnit (eu si Stefan) in gara de vest la ora 7:30, in ziua de 22 martie 2008 nerabdatori sa vedem ce mai fac muntii nostrii dragi :P. Ajungem in Busteni, mergem repede, rapid la telecabina si urcam la Babele. Parca pe noi ne astepta telecabina , mai era nevoie exact de 2 persoane ca sa poata urca. In graba noastra era sa pierdem si camera de fotografiat, “comoara” noastra pt k fara ea nu am fi avut ce sa va aratam din tura :D.
In telecabina deveneam din ce in ce mai suparati pt k vedeam ca sus, pe creste este ceatza, deasa, tot mai deasa. Ajungem la cabana, bem un ceai cald, scoatem harta si ne gandim ce sa facem. La Vf. Omu nu puteam sa ajungem, vremea era identica cu cea de la Revelion. Dezamagiti de vreme hotaram sa mergem spre Piatra Arsa si de acolo spre Pestera si sa dormim la Padina.
Iesim din cabana Babele si urmam banda galbena pana la Piatra Arsa. Cat de proaspete imi erau in minte acum imaginile de la Revelion, întocmai aceeasi vreme, aceeasi ceatza densa si zapada mare. In unele locuri, zapada era de 2 m.
La Cabana Piatra Arsa ne odihnim putin si observam cum se ridica ceatza si se insenineaza … ne gandeam k poate am fi ajuns la Vf. Omu , insa precis legile lui Murfy si-ar fi facut efectul, adik daca asteptam la Babele sa se ridice ceatza, aceasta nu s-ar fi ridicat.
Ne continuam drumul spre Pestera. Ceatza a disparut, locul I la luat un vant taios care abia te mai lasa sa respiri. Ajungand pe o culme mai inalta descoperim alte “babe”, niste formatiuni teribil de asemanatoare cu popularele Babe … ne minunam, le pozam .. si cautam marcajele care de fiecare data ne dau batai de cap. Gasim intr-un final traseul si mergem spre Pestera … intre timp traseul se pierde intr-o zona despadurita, cred k cei care defriseaza taie si copacii cu marcaje, nu se mai gandesc la iubitorii muntelui … asa k ne luam dupa urmele lasate de un schior care ne duce exact la Cabana Pestera, prin padure.
Ajunsi la Pestera, vedem parcarea plina si hotaram sa nu mai ne oprim pana la Padina, ne era foame si obosisem …. Asa k vroiam sa ne cazam cat mai repede. Mergem pe drum … si atrasi de peisaj trecem de drumul care ducea exact in dreptul Cabanei Padina … dupa ce realizam acest lucru hotaram sa traversam raul pe bolovani si sa mergem spre cabana. Stefan este cel care a verificat bolovanii si rezistentza tarmului raului. Avand incredere in el, l-am urmat.
Fericiti ca am gasit cabana ne grabim sa intram si sa ne cazam … curand visul s-a naruit pt ca nu mai era nici un loc liber in cabana. Ce ne facem? Insa doamna de acolo ne-a sugerat sa incercam si la refugiul salvamont care era la 3 min de cabana.
Sunam la usa salvamontului si ne raspunde un domn trecut de întâia tineretze, insa nespus de primitor si sociabil. Ne-a primit cu mult drag in cabana lui, (20 ron/pers/ noapte) ne-a cazat la etajul I, intr-o camera cu 6 paturi suprapuse. Am ramas adânc impresionati de curatenia si de cat de moderna era cabana. Paturile erau noi si aveau acelasi model de lenjerie, termopane si calorifere, iar la baie exista si dush (foarte curat).
Ne-am instalat in camera si am dormit vreo 2 h in sacul nostru de dormit :P :X. Dupa ce ne-am trezit am mers la Cabana Padina sa mancam. Meniul era foarte simplu. Ne-am intors la refugiul salvamont unde am mai stat de vb cu cabanierul si inca 3 muntzomani (2 fete si un baiat). La 22 am mers la culcare.
De dimineatza, ne-am trezit pe la 8:30, am mancat si ne-am luat ramas bun de la salvamont cu promisiunea ca vom reveni.
Am pornit spre cota 2000 in jurul orei 10. Ne uitam pe harta si incercam sa ne lamurim de unde incepe traseul. Am cautat 1h primul marcaj al traseului, ni s-au alaturat si cei 3 muntzomani cunoscuti cu o seara inainte la refugiu salvamont. Cu greu am gasit inceputul traseului, cred k am pierdut 1h si 30 min, invartindu-ne in cerc. Margajele lasa de dorit pe fiecare traseu pe care am mers .
Urcam in sir indian spre cota 2000 pe o vreme superba. Alaturi de noi merge in pas vioi si cainele de la refugiu. Un catel închis la culoare foarte afectuos . Pe drum l-am rasplatit cu ciocolata si covrigi. Cand am iesit din padure, pe platou am vazut “desertul alb”, iar culmile mai inalte acoperite cu zapada pareau a fi piramide albe. Jocul norilor fugaritzi de vant formau umbre felurite pe poteca noastra ajutandu-ne sa nemai odihnim ochii de la soarele stralucitor.
Ajunsi in valea Dorului, a tb sa-l aparam pe tovarasul nostru de drum care era atacat din toate partile de “locatarii” cabanei. Dupa ce spiritele s-au mai linistit ne-am incalzit cu un ceai si mi-am schimbat bocancii uzi cu cei uscati din rucsac.
Stefan incepuse sa aiba probleme cu 2 vertebre, iar bocancii ii facusera cateva rani la picioare asa k ne-am urcat in telescaun si am plecat spre cota 2000 dupa ce ne-am luat “la revedere” de la cei 3 muntzomani.
Cu cat urcam spre cota vantul batea cu o vigoare de neimaginat, abia am putut sa ne punem gecile pe noi si sa putem respira. Coboram voiosi spre cota 1400 prin zapada care se topea si din ce coboram devenea mai scumpa la vedere. Urmand traseul prin padure acesta se pierde la un moment dat si iar incepe cautarea marcajelor. Ne lovim iar de aceasta problema destul de importanta. Cum povestea noastra are un final fericit, gasim traseul si coboram grabiti ca sa nu pierdem trenul, iar pt o eficientza mai mare ne urcam in telecondola pana in Sinaia. Mergem la gara si asteptam acceleratul care ne duce spre casutzele noastre din Ploiestiul drag.
_________________
Visez la carari cu flori si poteci cu soare ... |
|
RT - Jurnal de tura 
Autor
[/URL]
[/URL]
[/URL]
[/URL]