micky
Membru Fondator
Data inscrierii: 07/Aug/2007
Mesaje: 25
Localitate: Ploiesti
|
| Titlul subiectului: 26-29 Iulie, Busteni-Malaiesti |
 |
|
Joi dimineata - ora 7.45 - memorabila Gara de Vest - Ploiesti. Uff, matinala cum sunt ...iar am ajuns mai devreme! Da` nu-i nimic! Pana la 8 cand tre` sa-si faca si domnu` OzZy aparitia, am timp de o tzigara si de o barfa cu sora Dru! Imi asez tacticoasa in fata garii izoprenul de 2 persoane, mult prea mare in comparatie cu statura mea de liliputan, iau un "fund" de loc, imi aprind tzigara si astept, astept ...se face ora 8, OzZy nicaieri, mai trec 5 minute ...hai totusi sa mai trag o tzigara ...mai trec 5 minute ...nici picior de OzZy prin dreptul garii. Hai sa-l sun ...nu s-o fi trezit ...Ne pomenim ca-n filmele cu aia "destepti" sunandu-ne unul pe celalat: eu ca nu stiam dak s-a trezit sa prinda trenul el k era in fata garii dar ...nu ma vedea. Intr-un final apare, urmeaza pupicurile de rigoare fara de care ar fi fost imposibil sa ne incepem ziua  , luam bilete (uauh! ce oameni corecti, trebuie sa remarcati asta) si asteptam cuminti, cu pall mallul in coltul gurii sosirea personalului 3003 care, baiat de treaba, nu s-a lasat prea mult asteptat.
In tren ...liniste si pace ...lume cumintzica, agitatzie zero ...o calmitate care-ti amortea simturile... I-l prezentam lui Dru pe noul ei prieten care urma sa-i fie companion in aventura montana ce avea sa se intinda pe durata a patru zile: rucsacul lui OzZy, rosu ca focu` sa-i surada norocu un prieten cam rece datorita cadrului metalic care-l inconjoara
dar numai bun de dormit cu capul pe pieptul lui ...pardon ...pe buzunarele lui 
Ajunsi in Busteni, facem o mica tranzactie de bagaje respectiv izopren si sac de dormit ...infulecam nelipsita ciocolata - prietena muntzomanilor! - achizitionam in drum spre Gura Diham niste conserve din carne de ungur ...pardon, conserve made in Hungary ..., niscai Carpatzi si niscai bere
si ne vedem linistiti de drum! Ce copii cuminti am fost, in distinct Dru! Mititica, nu s-a lasat prea mult rugata si ne-a ajutat sa terminam cei 2 litri de bere pana la Gura Diham! Parca o si aud: "Nu mai beau bere pana ma intorc in Ploiesti!" Da...da...sis mic! Asta sa i-o spui lu` mutu 
Iata-ne ajunsi si la Gura Diham, raiul pantofarilor si iadul muntzomanilor! Inca de la primele ore ale diminetii, iti intrau in haine, nari, plamani, creieri si ce mai vreti voi ...mirosul greu de gratare, praful iscat de masinile care se credeau la Paris-Dakar, scancetul beat de manea lesinata,mirosul infect al budelor asa-zise "ecologice" si glasul copiilor pripasitzi pe langa parinti, masini, mici flambatzi si manele, viitori pantofari-manelari care, parerea mea, ar trebui starpitzi de mici (scuzati-mi sadismul dar fiecare cu pasarelele lui!).
Incercam sa ocolim (cat putem) cu gandul si privirea gloata de pantofari, ne odihnim putzin la Cabana si pornim tot inainte pe panta Prostului.
Incet dar cu curaj, ajungem la Poiana Izvoarele unde si campam. Pe drum, niciun incident major, niciun pantofar debusolat sau ratacit, niciun urs pus pe mancat turisti ...
In sfarsit liniste ...Ma delectez cu un ceai cu rom in timp ce Sis` si OzZy ingurgiteaza un piure fierbinte, apoi savuram o tigara in linistea poienii urmand ca dupa o tzar de odihna sa strangem lemne de foc, sa facem cortu` si alte activitati gospodareshti.
Suntem atentionati de o gashca vesela care se chinuia sa faca un gratar ca au auzit zgomote suspecte in padure ...Hmm... sa fie urs, sa fie vaca ...? Mai conteaza ...Sunt cu OzZy, sunt cu pioletul, cu Dru ...de ce sa-mi fie frica? Nu ma gandesc la urs si incep sa adun lemne. Da` romanu` tot roman!
Gashca cu grataru a taiat`o repede cand a auzit "mugetu`" de urs, lasand in urma si-un vraf de lemne ...Buuuun! "Astea sunt excelente pentru focul nostru ..." spun in sinea mea, ridicand tacticos lemn cu lemn si carandul langa vatra ...
Dupa munca si rasplata! Ca tot am muncit de ne-am spetit, dupa ce am pus cortul, si am strans suficiente lemne cat pentru un foc sa moara de ciuda flacara de la Brazi luam o binemeritata pauza de pupicuri si tzigara, ca doar meritam! Intre timp, Dru observa doi turisti mai suspecti decat trebuie:
englezi, firavi, plapanzi, indragostiti ... oh my God, GAY fratilor! Pazea k se dau la pletosul meu ...Hmmm, toata noaptea am stat cu grija la ...spatele lui OzZy Englezii ne-au urmarit pana tarziu in noapte, aprinzandu-si si ei un foculetz la fel de timid ca mutritzele lor
Ehehei dragi muntzomani, iote acusica urmeaza o parte mai interesanta a "aventurii" noastre! Dupa o cina "romantica" in trei (eu, OzZy si Dru), asezonata cu cativa stropi de Unirea, supravegheati indeaproape de privirile galese ale englezilor care nu-si mai luau ochii de la pleata lui OzZy, am hotarat sa ne mai si odihnim, pentru a fi in forma a doua zi, cand urma sa pornim spre Malaiesti. Buuun! Dru s-a bagat la somn (ca dupa cateva guritze de Unirea ...era si cazu`) iar noi am mai ramas sa intretinem focul, sa admiram stelele, sa ne delectam cu linistea noptii ...
Intr-un sfarsit care nu parea sa mai vina, pe la miezul noptii, dezamagiti, cei 2 englezi s-au luat de manutza si au plecat spre cabana, suspinand probabil dupa "prada" ce le scapase. De vis! Singuri, la foc, uimindu-ne cum ramanem fara "Uimirea", fumand tacticos intinsi pe iarba moale, intre un "Burn, baby, burn!" rostit "shmecheros" de OzZy si un latrat de Ciobanesc de la stana, aproximativ ca am atipit ...La un clipă dat, din padure, se aud pasi timizi... OzZy tresare, se inarmeaza cu nelipsitu-i piolet si profetica-i "zicala": "Ce-ai ma...? Ti-a murit moartea? ...Ursule! Hai sa ne batem!" Dinspre padure ...nimic. Liniste ca-ntr-un cavou! Hmmmm ...ciudat! Decidem sa ne "mutam" domiciliul in cort. Cu urechile ciulite la indiferent ce zgomot, punem si lemnele ramase pe foc si ne bagam la somnic. Mos Ene intarzie sa-si faca aparitia speriat pesemne de pasii (greoi de aceasta data) care dadeau tarcoale cortului. Un pic speriati, decidem sa parasim cortul, si sa stam de veghe, doar-doar "inamicul" isi va face aparitia.
Dar, in bataia lunii si a frontalelor, ursul, cainele sau omul care ne tulbura mintile nu s-a aratat. Doar pe cer, un OZN (greu de crezut frati muntzomani dar, credeti-ma pe cuvant, chiar era un OZN) survola nestingherit eternul celest ...Si s-a tot plimbat asa, cand in stanga, cand in dreapta, vreo 15-20 de minute, jucandu-se cu mintile noastre de muritori pacatosi!
Ca sa n-o mai lungesc, acea seară mi s-a parut excepțional de lunga! Poate din cauza ca nu am dormit deloc, pandind orice zgomot suspect, gata in orice moment sa-l trezesc pe OzZy care adormise cu pioletul in mana si frontala pe cap.
Dru, putin nelinistita, tresarea din cand in cand, in sacul gros de dormit. Poate ca visa ca vine domnu` Urs...! Grea noapte ...
............................................................................................................
Vineri dimineata - ora 8.00 - Poiana Izvoarelor - ghemuita in jumate de sac de dormit (cealalta jumatate era la OzZy). Dru se chinuie sa deschida ochii. OzZy sforaie de cred ca s-au speriat si stramosii ursului. Gata fratilor! Trezirea! Cu chiu, cu vai, Dru si OzZy se redreseaza si-si fac
curaj sa iasa din cort. Eu, nedormita, ma simt de parca as fi "tras pe nas" toata noaptea ...Imi simt ochii dusi in fundul capului si incep sa injur dihania care nu m-a lasat sa dorm. In fine ...mancam repede, strangem "coshmelia", merem sa bem o cafea (cu Uimirea k mai pastrasem 2 guritze )si, cat de cat mai inviorati, pornim spre Tacke. La vreo 20 de metri
de locul unde dormisem ...surpriza: urme de pui de urs! Ahahaaa jupane! Deci tu ai fost! Ursule ...ramane pe altadata! Hasta la vista baby si ramai sanatos ca amu noi merem in Malaiesti! Vezi poate la noapte sperii niste englezi! Urcam in pas vioi, ganditori, in liniste ...
Ma gandesc la fiecare particica din natura, convinsa ca fiecare are o poveste, asteptand ca din clipa in clipa copacii sa prinda viata impartasindu-mi tainele lor. Gazele se joaca cu firul ierbii, cu florile de munte ... Trecem de Pichetul Rosu, admiram cimintirul de copaci, o istorie nerostita dar simtita si inteleasa de inimile noastre de muntzomani, un trecut mut
al padurii de brazi ...Ajungem la Prepeleac, trecem si de acesta si ne indreptam direct catre Seaua Caprei, unde ne oprim. Superb! Ce poate fi mai frumos decat sa admiri un peisaj de vis alaturi de cei dragi? Intre doua pupicuri, o bucatica de cioco (servita cu linguritza, direct din ambalaj, k era foarte cald si se topise) si o tigara, mi se deruleaza prin fatza ochilor
o natura sublima, casta, pura, in toata splendoarea ei ...Cu greu m-am dezlipit de privelistea oferita de Seaua Caprei ...si am pornit mai departe. Fara nicio dificultate pe traseu am ajuns acasa, in Malaiesti, inconjurati de creste, oameni binevoitori, de aerul curat si nelipsitii caini de la stana. Bineinteles, eu, catzelara inraita, nu m-am abtinut sa nu-l smotocesc
pe Grasu`, ciobanescul de la Cabana, care va ramane pentru noi un loial si vesnic prieten.
Ne-am oprit pe platou ... am pus cortul, am mancat si, cand ne pregateam sa merem la Cabana sa ne delectam cu o bere rece, surpriza! Cine credeti ca POPOsesc langa cortul nostru?? Cei doi englezi de la Poiana Izvoarelor! Dumnezeule OzZy! Omule, astia pe tine te urmaresc! S-au asezat cumintzei pe o paturica, si-au desfacut tacticos o cutie de pate (Butule pazea! - Prietenii stiu de ce  ), au mancat si au pornit
agale spre Omu.
Umbrele amurgului nu au intarziat sa apara ...Noaptea a decurs fara incidente, fara ursi, OZNuri si alte vietati neidentificate ...Doar focul urias facut de OzZy m-a pus putin pe ganduri: arata ca un rug si ma gandeam ca poate ma confunda cu o vrajitoare si face o proba sa vada daca e rugu` bun
Am uitat sa mentionez ca singura problema pe Malaiesti a fost lipsa apei. Noroc ca-l asteptam a doua zi pe Para, fratele lui Anir. Pana a venit Para nu am putut sa ne atingem nici de supa pe care-o aveam la noi: nu aveam apa si nici oala, k am uitat sa o iau de acasa
-va urma-
!! Am sa-l rog acum pe OzZy - care este mult mai talentat decat mine in redactarea jurnalelor de tura - sa continue firul istorisirii mele, impartasindu-va peripetiile din a doua parte a aventurii noastre montane. !!
_________________
Bunch of peaks but never enough |
|
RT - Jurnal de tura 
