Stefan
Phoenix Carpatin
Data inscrierii: 19/Aug/2007
Mesaje: 50
Localitate: Pe Luna
|
| Titlul subiectului: 31dec - 2ian Babele-Piatra Arsa-Sinaia |
 |
|
Jurnal de tura – revelion 2008 la Cabana Babele
Componenta echipei: Ozzy, Micky, Oana si eu (Stefan).
Traseu propus: 31 dec Busteni – Babele (telecabina); 1 ian Babele – Piatra Arsa – Piciorul Pietrei Arse – Sinaia.
Ne-am intalnit in gara pe la ora 13, datorita unui penis care a avut ceva complicații si nu a putut veni de dimineata sa plecam in zori. Vine rapidul de la ora 15 si plecam spre munte, veseli ca in sfarsit mergem la munte si chiar o sa facem revelionul sus pe creste.
In tren, aglomeratie (ca de obicei), bilete cumparate degeaba (si 20ron biletu ) si stat cu rucsacu` intre picioare (nu incapea sus in suportul ala).
Coboram in Busteni si urcam repede la telecabina, unde avem norocul s-o prindem pe ultima.
Odata ajunsi sus, o luam incet spre Cabana Babele, oprindu-ne sa facem poze spre Pestera si Sinaia, peisajul fiind superb, plafonul de nori fiind cu mult sub noi, iar apusul fiind magnific.
Intram in cabana si ne cazam (noroc cu rezervarile, cabana fiind full). In camera noastra mai erau 2 snowboarderi. Mancam nitzica ciocolata, luam coltarii, frontalele si pioletul si iesim afara sa facem putina practica de mers cu coltari (am mai incercat eu odata singur si imi sareau din rama, in spate) si opriri in piolet. Facem si poze cu babele si sfinxul (cam intunecate), mai exersam nitel si mergem iar in cabana sa ne pregatim de revelion (impropriu spus, ca nu am schimbat mare lucru).
In sala de mese de la cabana pierdem timpul, mai mancam cate ceva si asteptam ora 12. Din nefericire in cabana erau si ceva pantofari... (dupa exclamatii de genu` „vezi ma ce echipament” referitoare la parazapezile mele) )
Pe la 12 fara 2min sare dopul sticlei de sampanie si uda toata masa. Iesim afara unde se desfac sampanii, se aprind putine artificii. Urari de „La multi ani!”, baut sampanie si, pentru mine, alunecari pe gheata. Deja era ceata, ningea si viscolea.
Mai stam de vorba, nelipsind subiectul alpinism, tehnici si echipament. Ozzy se intalneste cu un prieten care ne imprumuta un piolet si vreo 30m de coarda dinamica. Pe la ora 2 ne retragem in camera, căci hotarasem sa plecam la Omu la 8 dimineata.
Ne bagam in saci (nu cred ca paturile de la cabana faceau fata la frig) si dormim pana la 8 cand incep alarmele telefoanelor sa sune. Mancam, facem rucsacii, ne echipam si coboram la iesirea din posterior unde, dupa o tigare, ne legam intre noi cu coarda, luam pioletii in mana si iesim. Ozzy isi pune coltarii si o luam incet, prin ceata, spre Omu.
Ajungem la Baba Mare si ne dam seama ca nu avem cum sa completam traseul fiindcă e ceata prea deasa si fetele aluneca cu bocanii pe care ii au. Asa ca ne intoarcem la babele unde hotaram sa coboram pe Piciorul Pietrei Arse. Luam iar rucsacii in spate si urmam banda galbena spre Hotelul Piatra Arsa.
Drumul decurge suficient de bine, desi aveam momente in care nu vedeam urmatorul indicator si trebuia sa stam langa cel la care eram deja. Mai oprim sa facem o poza, doua si continuam traseul. Ne mai intalnim cu niste muntomani care mergeau in acelasi loc si mergem toti, in linie, pana la Piatra Arsa.
Odata ajunsi mergem in sala de mese si bem niste ceaiuri calde, mancam, fumam, si ne mai uitam pe harta pentru „definitivarea” traseului de coborare.
Iesim din hotel, pun iar coltarii si, dupa putin dute-vino (deoarece nu se vedea pe unde merge banda galbena, nu erau indicatoare), o luam spre cota 2000. Ajungem la bifurcatia banda galbena – banda albastra, ne tragem suflu 2min si continuam.
Ceata devine si mai deasa, iar viscolul si ninsoarea se intetesc putin. Mergem incet, din indicator in indicator, iar cu momente de „asteptat” o gaura in ceata spre urmatorul indicator. Cand ajungem aproape de abrupt constatam ca lipseste urmatorul indicator.
Ozzy se dezleaga din coarda, ia pioletii si merge in „explorare” sa gaseasca urmatorul indicator. Eu si fetele stam pe loc, pentru că locul era destul de periculos cu rape pe dreapta, stanga si in fata.
Dupa 20min se intoarce Ozzy cu vestea ca nu exista marcaj in continuare (dupa ce s-a plimbat in lung si-n lat). Avand in vedere ca fetelor le era frig si in aproximativ o ora se intuneca, hotaram sa ne intoarcem la Piatra Arsa si sa innoptam acolo.
Pornim iar, in sens invers si ajungem la Hotel in 30min (fata de 1h 30min cat am facut la dus). Mergem in sala de mese, bem ceva cald, mancam si incepem sa ne gandim unde dormim (ramasesem aproape fara bani). Intrun final rezolvam cu dormitul, receptionerul ne pune la dispozitie o camera cu 4 paturi pe care o folosisera in trecut angajatii.
Mergem in camera, ne schimbam de haine, punandu-le pe cele ude pe calorifer la uscat (calorifer care chiar frigea). Mai stam la o tigare, decidem sa coboram pe la cota 2000 si ne bagam in sacii de dormit (la ora 19.30, cu gainile) ).
Adormim pe la ora 20 si dormim dusi pana la 3 cand, vrand sa mearga la baie, Micky reuseste sa ne trezeasca pe toti :P. Se intoarce si dormim iar pana la 9 dimineata, cand facem rucsacii, mancam si ne echipam. Constatam ca ceata sa ridicat, ninsoara si viscolul au incetat si e impecabil pentru mers. :D
Pornim spre cota, pe banda galbena, prin zapada care ajungea pe alocuri la 2m. Eu si Ozzy facem cu schimbul la spart poteca, tinand mereu fetele intre noi. (de data asta nu ne-am mai legat).
Mergem pana in Saua Calugarului unde drumul se bifurca: inainte spre cota 2000 peste Vf. Furnica si la stanga ocolind varful spre refugiul salvamont. Hotaram sa ocolim varful si fac imprudenta sa nu-mi pun coltarii.
Peisajul era superb...in stanga muntii maiului, piatra mare, postavaru si, la orizont, carpatii orientali...in dreapta craiul „cu-ale lui zapezi”. Dupa ce facem jumate din traseul ocolitor, vedem si subcarpatii curburii. :X
Pe traseu am avut putine probleme datorita faptului ca era ba gheata ba zapada afanata, panta in stanga era abrupta indeajuns sa poti porni o avalansa si fetele alunecau des, ceea ce la determinat pe Ozzy sa incerce sa faca gauri in gheata cu plasticii.
Ajungem la refugiu, langa telecabina, unde stam 5min, ne hidratam, ma intoxic (a se citi fumez) si coboram pe partie (care mie mi sa parut foarte de pustie).
Fetele continua sa alunece destul de des. Coboram pe sub telecabina,fetele in glidare controlata, Ozzy mergand in zig-zag si eu incercand sa fac ski cu bocancii.
Intrun final ajungem la refugiu de la cota 1500 si apoi langa telecabina de la cota 1400. Ne intalnim cu parintii lui Ozzy si hotaram sa plecam cu personalul de 15:45. Urmarea acestei decizii...parintii sau dus spre cabina (mai aveau cartela) si noua ne cumpara bilete la minunata gondola care mergea cam goala.
Odata ajunsi jos ne dam seama si de ce urca goala...statia de plecare era undeva pe soseaua Sinaia – Cota 1400 care era greu practicabil pentru masini.
Coboram pana in Centru Sinaii si apoi in gara unde ne revedem cu parintii lui Ozzy. Ne luam bilete la tren si stam asteptand.
Vine trenul, iar, aglomerat si „calatorim” intre usi, in picioare.
Ajungand in Ploiesti, coboram din tren, ne luam ramas bun si mergem fiecare catre casa sa.
Poteci cu soare :D
[URL=http://imageshack.us] [/URL]
pentru poze...
http://muntzoman.hi5.com - la albume foto ..alegeti`l pe cel cu numarul 1. :D
http://puffulik.hi5.com - la galerie - albumul "babele"
http://tacereterna.hi5.com - my gallery - pagina a 3a
_________________
Everybody gotta die sometime, Red |
|
RT - Jurnal de tura 
