OzZy
Administrator
Data inscrierii: 10/Noi/2006
Mesaje: 54
Localitate: Ploiesti
|
| Titlul subiectului: ALPINISM SPORTIV -GENERALITATI |
 |
|
Generalitati
Alpinismul este ramura sportiva care cuprinde ascensiunile in munti, in deosebit escaladarea partilor greu accesibile ale acestora.
Alpinismul ca ramura sportiva se imparte in mai numeroase discipline ,dintre care cele mai importante sunt escalada si alpinismul hivernal.
Traseele de catarare sunt clasificate pe grade de dificultate (6B, 4A, 7+, 9-).Escalada incepe de la gradul 7 ( +, - ), iar alpinismul de la gradul 1 pana la 6 inclusiv (A, B);
Practicarea alpinismului implica riscuri mari ,de aceea primii pasi pe stanca trebuie facuti sub indrumarea si supravegherea atenta a unui alpinist cu experienta.
Folosind un echipament si un material corespunzator,aplicand o tehnica de mers si de asigurare bine pusa la punct, riscul poate fi redus la minimum.
Succesul unei ture alpine depinde de conditiile meteorologice si de partener. La alegerea unui partener trebuie sa tinem cont de cunostiintele sale in domeniul alpinismului, de conditia fizica pe care o are si nu in ultimul rand de relatia pe care o avem cu acesta ( cei doi parteneri trebuie sa comunice foarrte bine si sa-si poata incredinta viata unul celuilalt).
Inainte de plecarea in ture de iarna sau in trasee de escalada alpinistul trebuie sa fie extraordinar de odihnit fizic si psihic pentru a face fata oricaror probleme ce pot aparea in timpul turei sau al traseului.
Traseul se alege în functie de posibilitatea echipei (corzii) - adica a nivelului de pregatire pe care echipa respectiva stie ca il detine.
Este indicat a se pastra intotdeauna o rezerva de hrana si echipament de potență pentru cazuri neprevazute ca: stricarea vremii, ratacire, bivuac neprevazut, accident.
Gradul de dificultate al traseului ales trebuie sa fie in functie de posibilitatile soțului mai slab.
O coarda ideala se compune din parteneri de valoare aproximativ egala.
Coarda de doi este cea mai uzuala; intr-o coarda de doi se merge de regula alternativ, fiecare partener fiind cap de coarda pe rand in cate o lungime de coarda (cap schimbat ).
Coarda de trei este cea mai sigura dar mult mai lenta datorita asigurarii ce prezinta anumite dificultati.
Alpinismul necesita o buna cunoastere a teoriei, dar un manual nu poate inlocui exercitiul practic pe stanca sau sfaturile unui instuctor cu experienta . Roca pe care o întalneste alpinistul poate fi cristalina, caracteristica muntilor inalti, calcaroasa, conglomerate sau gresie, specifica muntilor mai putin inalti.
Roca cristalina: Fagaras, Retezat, Rodnei;
Roca de calcar: Piatra Craiului, Cheile Bicazului;
Roca de conglomerat: Bucegi, Ceahlau, Ciucas.
Roca poate fi sanatoasa, compacta si solida sau putreda, dezagregata, friabila;
Echipament si material tehnic
Incaltamintea
Se pot folosi trei modele de incaltminte: bocanci grei cu talpa rigida, bocanci de plastic, bocanci usori cu talpa semirigida, espadrile cu talpa flexibila (papuci de catarare).
ÃŽn Carpati (pânã la 3000m) se vor prefera espadrilele sau bocancii usori.
Un bocanc bun are fetele dintr-o singura bucata de piele fara cusaturi. Se prefera bocancii cu epidermă intoarsa care rezista mai bine la umezeala in special daca se dau cu ceara sau cu articole speciale pe baza de silicon.
Bocancii trebuie sã corespunda excelent marimii piciorului, nici prea mari, nici prea mici, sa nu fie prea ingusti, sa permita miscarea degetelor pentru a preveni degeraturile si bataturile.
Imbracamintea
Cea mai buna imbracaminte este cea produsa din fire naturale: bumbac si lana. Lana prezinta urmatoarele avantaje: izoleaza termic, permite o mai buna circulatie a aerului, pastreaza calitatile termice chiar in cazul imbibarii cu apa. Bumbacul permite o mai buna circulatie a aerului, absoarbe transpiratia si este bun de purtat direct pe piele.
Mai nou se foloseste echipament din resurse excepționale : gore-tex, polartec, cordura, vibram.
Echipamentul este bine sã fie viu colorat (rosu, portocaliu, galben) pentru a fi vazut de la distanta.
Echipamentul pe baza de puf (pufoaica) este indicat în turele de iarna mai ales pe creasta. Caciula cea mai recomandata este cea stil cagula (ca un ciorap tras peste cap, lasandu-se libere doar ochii si nasul).
Manusi, supramanusi, parazapezi.
Casca de protectie
Are rolul de a apara capul impotriva impactului cu pietre sau peretii stancii.
Castile actuale sunt facute din policarbonat combinat cu polistiren expandat.
Casca trebuie prevazuta cu centuri care sa impiedice nu numai pierderea ei ci si alunecarea peste fata alpinistului in cazul caderii acestuia.
Greutatea castii variaza intre 250-400g.
Rucsacul
Trebuie sa dispunem de doi rucsaci: unul mare-in care incap materialul tehnic, imbracamintea de rezerva, echipamentul de bivuac si alimente pentru mai multe zile, si unul mic pentru mers pe stanca, in care incap doar materialul tehnic, echipamentul de bivuac si alimente pentru traseul ales.
Sacul de bivuac
Din tesatura sintetica, impermeabil, obligatoriu in cazul traseelor lungi.
Hamacul confectionat din fire sintetice avand o greutate de aprox.. 400 g este întrebuințat indeosebi la bivuacurile in pereti verticali.
Lanterna frontala poate avea un rol esential pentru evitarea bivuacului.
Materialul tehnic
UIAA-Uniunea Internationala a Asociatiilor de Alpinism.
Coarda- reprezinta cel mai important material tehnic al alpinistului. Corzile actuale sunt de tipul Kernmantel, alcatuite din toroane si mantia de protectie. O lungime de coarda masoara între 43-46 m.
Dupa calibru avem: cordelina (între 6-8mm) ,semicoarda (între 8-10mm) si coarda propriu-zisa (între 10-13mm). O semicoarda rezista la caderea unei greutati de 55 kg, forta maximã de soc fiind de 750 N. O coarda rezista la caderea unei greutati de 80 kg, forta maxima de soc fiind de 1200 N.
Corzile se clasifica, dupa elasticitate, în: statice (folosite in speologie, alpinism utilitar, in expeditii drept corzi fixe), si dinamice (pentru catarare). In locul unei corzi dinamice, la catarare se pot folosi 2 semicorzi legate concomitent.
Corzile trebuie sa reziste la minimum 5 caderi normate pentru a obtine eticheta UIAA.
Dupã fiecare traseu se face o verificare atenta a corzii. Daca mantaua prezinta o uzura pronuntata sau se observa strangulari, coarda trebuie scoasa din uz.
Corzile imbibate cu apa rezista la una pana la trei caderi în fără fata de o coarda uscata. De aceea corzile sunt impregnate hidrofug ("everdry").
Coarda nu trebuie calcata cu piciorul, nu trebuie expusa la soare, ferita de produse chimice.
Hamul de catarare- Hamul de catarare are scopul de a facilita prinderea in coarda si de a repartiza mai eficient rezistenta la un eventual soc datorat desprinderilor.
In timpul catararii hamul trebuie sa fie strans pe corp, dar sa nu stanjeneasca miscarea.
Hamurile sunt facute din fibre de poliamida sau poliester. Aceste fibre se degradeaza in mod normal in atingere cu aerul, chiar daca hamul nu este folosit.
Hamul de alpinism se uzeaza si mecanic, in timp pierzandu-si elasticitatea. De asemenea, diferitele particule de nisip, pietris, etc. pot patrunde in tesatura materialului, distrugand fibrele. Acest lucru se poate preveni prin spalarea manuala sau in masina de spalat.
Hamurile sunt de mai multe feluri:
- escalada (free-climbing) folosite in catararea sportiva, in escalada si in trasee de dificultate mare. La trasee de lungime destul de mare de peste 10 lungimi de coarda se folosesc impreuna cu vesta sau hamuri complete.
- speologie (nu au centura, au doar picioare si vesta).
- utilitare se folosesc in lucrari industriale (care au variate stiluri de prinderi: laterale, in fata sau in spate).
Hamurile sunt fixe sau reglabile. Ele trebuie sa reziste la o forta de soc de minimum 22kN pentru a fi avizate de UIAA.
Firme care produc hamuri: Petzl, Cassin, Salewa, Mammut, etc.
Carabiniera - inel metalic cu clapeta prevazuta sau nu cu siguranta.
Sistemul de siguranta blocheaza clapeta pentru a nu se deschide sub actiunea unei forte.
Dupa forma si constructie se clasificã în:
- SPIRIT (usoare, din Zicral turnat);
- Forma de "D" (cu sistem de siguranta, din aluminiu aero-grad).
Carabinierele rezista la o forta de soc intre 20-30 kN cu clapeta inchisa.
Espadrile - papuci prevazuti cu talpa foarte aderenta.
Dispozitive de deplasare pe coardã: sunt sisteme de frecare prin care se micsoreaza viteza de alunecare de-a lungul corzii (pentru coborare) si autoblocante (pentru urcare).
Stopul: coborator auto-blocant folosit in speologie, operatiuni de salvare. Se foloseste pe toate tipurile de corzi (9-12mm).
Racul: coborator pentru distante mari. Este prevazut cu bare care reduc incalzirea si controleazã viteza. Racul nu torsioneaza coarda.
Optul: coborator in forma de opt, cel mai popular sistem de franare. Este turnat din aluminiu, rezistent la forte mari de soc.
Croll-ul: dispozitiv de inaintare pe coarda folosit în speologie. Se foloseste pe coarda (9-12mm).
Basic-ul: are rezistenta sporita pe corzile cu diametru mic. Se foloseste si in subteran si la inaltime, pe corzi dinamice sau statice (8-13mm).
Pitoanele: cuie metalice avand configurații diverse, prevazute cu inel, care se intepenesc prin batere in fisurile stancii.
Pitoanele stau la baza tehnicii de asigurare, cum ar fi si a celei de inaintare in traseele artificiale, alaturi de coarda si de carabiniere.
Forma de baza este pitonul Fiechtl, turnat dintr-o bucata, cu ureche pentru carabiniera.
Toate tipurile de pitoane se confectioneaza de deosebite lungimi pentru a fi utilizate in functie de adancimea fisurilor.
Cu toate imbunatatirile aduse, pitoanele sunt cea mai slaba veriga din lantul asigurarii, din cauza calitatilor variabile ale stancii.
Ciocan de stanca (ciocan piolet): este folosit la baterea pitoanelor. Forma obisnuita prezinta un cap plat intr-o parte si piramidal in cealalta, cu o coada de aprox.. 30 cm. Ciocanul este asigurat cu cordelina.
Scarita: foloseste la inlocuirea prizelor de picior. Pentru agatarea ei în piton se foloseste o carabiniera.
Nodurile care isi gasesc aplicarea in alpinism trebuie invatate atat de bine incat sa poata fi facute si pe intuneric.
Nodul simplu: cel mai rudimentar nod, serveste in inițialul rand pentru "asigurarea" altor noduri, avand rolul de a impiedica alunecarea si desfacerea lor intamplatoare.
Nodul de mijloc simplu (coada vacii): cel mai des folosit datorita faptului ca se executa usor si este sigur. Dezavantajul este ca la solicitare puternica se strange cumplit de tare si se desface cu greutate.
Nodul de mijloc dublu (optul): este utilizat in aceleasi scopuri ca si cel simplu avand avantajul ca se poate desface mai usor.
Nodul de autoasigurare (cabestan): este cel mai avantajos nod de autoasigurare. Avantajele sale sunt simplitatea, usurinta cu care se confectioneaza, desface si muta in vederea reglarii lungimii autoasigurarii.
Nodul Prusik: este un nod cu proprietatea sa se stranga si sa se blocheze la incarcare, mutandu-se nespus de usor odata descarcate. Se mai foloseste si la asigurare, salvare din crevase, la scripeti improvizati si la autoasigurare din rapel.
Nodul de urmarire: este un nod de legare a benzilor si a chingilor.
Nodul Spierentiesch: este nodul de legare a doua corzi.
Ca material tehnic in alpinismul hivernal, turele de iarna si alpinismul de mare cota se folosesc:
· Bocanci de plastic
· Coltari
· Piolet
· Hamuri reglabile
· Pitoane de gheata sau stanca
· Opturi si carabiniere
· Corzi "Ever-dry"
· Blocatoare
· Zelb
Ca material tehnic in escalada, se folosesc:
· Espadrile
· Hamuri fixe sau reglabile
· Pudra de magneziu
· Carabiniere in bucle echipate
· Frenduri, came, pene
· Zelburi, opturi, pitoane
· Ciocan
1
_________________
Orice necunoscut pe munte este un prieten nedescoperit |
|
Anunturi importante 
